Ne-am propus să lansăm o nouă serie de editoriale despre atitudini, mentalități și „ce nu se face”. Vom încerca, în cadrul acestor articole, să disecăm elementele care stau la baza celor mai bune și celor mai proaste meciuri ale noastre. Nu în ultimul rând, dorim să discutăm și despre ceea ce ne rezervă viitorul acestui joc.

Vom începe direct cu… nu, nu cu cele 101 moduri de a „ura de bine” unui întregi echipe şi neamurilor aferente… ci cu discuții despre atitudinea noastră din timpul unui meci şi de ce o abordare orientată mai mult spre fairplay, de multe ori, este calea spre un meci mai plăcut. În meciurile profesioniste este un standard – dacă apar probleme meciul este oprit până acesta se rezolvă, iar un „gl hf” este obligatoriu la început, urmat de un „gg”  la finalul meciului.

În „pub”-uri lucrurile decurg altfel, deşi mulţi dintre noi urmărim meciurile profesioniste de Dota2, nu regăsim acel comportament şi în mare parte are de a face cu modul în care percepem experienţa noastră în timpul unui meci.

Să fim sinceri, fiecare dintre noi, mai mult sau mai puţin, suntem egoişti. E normal, jucăm pentru a ne distra şi fiecare atinge acest scop altfel. Unii dintre noi preferă să fie în mijlocul haosului unei lupte, apăsând pe toate butoanele, transformându-ne adversarii într-o serie de numere cât mai mari. Să fim precum Universe pe Earthshaker – asta ne aduce cea mai mare satisfacţie; un buton şi totul se prăbuşeşte în jurul nostru, spre laudele întregii echipe.

Alţii  preferă să joace cât mai optim, aici numerele se raportează unele la altele şi mereu e loc de mai bine, mai repede şi mai eficient. Fiecare meci este o nouă provocare, o nouă încercare de a excela şi de îmbunătăţi timpul procurării unui item, perioadei de farm sau de bifare a unui obiectiv, orice altceva este secundar.

Ultimii sunt cei care joacă de dragul experienţei, cei care nu sunt interesaţi de ceas şi sincronizări, iar orice reuşită sau eşec este parte din experienţă. Sunt aici pentru că îi atrage lumea, haosul jocului şi momentele pe care le generează acesta. Se joacă pentru a se juca şi nimic mai mult, chiar dacă cineva la capătul celălalt al globului îi detestă pentru asta. Defapt, cineva mereu o să te deteste pentru cum joci, indiferent de stilul pe care-l abordezi, este o parte din Dota.

esports-media-fairplay-1

Vrem să ne distrăm, e scopul nostru prioritar şi cel mai bine ne distrăm când eforturile noastre se concretizează în meciuri câştigate şi de aici apar problemele. Nimeni nu vrea să piardă, iar când acest lucru începe să capete contur, ajungem să vorbim despre jucători agresivi sau „toxici”. Un lane pierdut sau un teamfight fără succes este suficient pentru mulţi pentru a se declara învinşi şi să renunţe la meci, iar acest lucru atrage după sine alte reacţii agresive din partea coechipierilor.

Toţi am facut asta măcar o dată, am dat vina pe cineva sau ceva, am început să fim toxici faţă de restul echipei şi apoi am părăsit meciul furioşi, dezamăgiţi şi uneori chiar secaţi de energie, psihic sau emoţional, transformând un meci care ar fi trebuit să fie un moment de relaxare într-o risipă de timp şi energie. Nimeni nu vrea asta, nu jucăm Dota pentru asta, pentru asta mâncăm la McDonald’s şi regretăm mai târziu.

Fairplay-ul este un concept adoptat din sport şi mai târziu implementat ca o doctrină sau mod de viaţă. În Dota 2 nu se traduce prin a nu fi mârlan, ci dimpotrivă, se traduce prin a oferi sprijin echipei tale şi a menţine o atitudine pozitivă, în ciuda dezastrului iminent. De obicei, cei care stăpânesc conceptul de fairplay sunt jucătorii care au aspiraţii de căpitani şi sunt de multe ori meniţi pentru această poziţie, de exemplu Puppey, fng şi, mai neoficial Fear.

Fiecare jucător face throw, de la cei din „pub” până la profesionişti. CDEC a făcut throw când a decis să facă Roshanul, deşi ştiau că Universe are Echo Slam şi echipa lui poate contribui la ea. Toată lumea o dă în bară – tu, coechipierul, adversarul faţă de care simţi că joacă mai bine ca tine şi echipa care îţi împinge un rax pentru că cineva a făcut un throw. În fairplay se pune problema cum îţi revii, cum râmâi tu, cât şi echipa ta, concentrată şi relaxată în joc, cum vă puteţi sprijini unul pe altul şi să ieşiţi din impas.

Pentru majoritatea jucătorilor este tentant să declare „gg” când un meci merge prost, considerând că sfârşitul este inevitabil. Probabil nu este. Mereu este o şansă ca avantajul să treacă în celalată tabără, printr-un teamfight crucial sau o strategie de moment şi victoriile obţinute în jocurile care păreau pierdute sunt mult mai memorabile pentru că tu ai fost cel care şi-a ţinut echipa în joc şi în final ai jucat un rol important în victoria care a urmat.

esports-media-teamplay-1

O simplă încurajare pentru un support care nu face faţă sau un carry demoralizat te poate duce departe, poate atrage simpatia echipei tale şi să-i facă mai receptivi la direcţiile pe care i le oferi, ajutându-i să rămână concentraţi asupra meciului şi să-şi revină dintr-o situaţie proastă. Pe tine te ajută să rămâi calm şi mereu concentrat pe ceea ce e de făcut şi contribui la maxim echipei tale, dincolo de cât de bine stăpâneşti tu jocul din punct de vedere al cunoştinţelor sau „mechanics”. Orice gest va fi atent analizat de echipa ta şi un coechipier dispus să te asculte este mereu mai util decât unul care decide să facă „feed”. Un „gl & hf” sau „>Relax, you’re doing fine!” contribuie la voinţa echipei de a investi în continuare timp şi efort în meci şi de a te urma spre victorie.

Nu va fi mereu aşa, unii pur şi simplu sunt mârlani, pentru motive doar de ei ştiute şi unele meciuri le vei pierde, nu-ţi rămâne decât să vezi ce poţi face mai bine data viitoare şi să continui să joci, pentru că-ţi place, dar poate următorul meci nu te va mai prinde atât de stresat ca înainte, ştiind că la finalul ultimul meci tu ai fost cel care l-a părăsit probabil mai fericit decât ceilalţi şi eşti un pic mai aproape de a gândi ca un pro. Felicitări!

Dacă v-a plăcut acest editorial… sau nu, spuneţi-ne de ce şi cum putem să-l îmbunătăţim. Feedbackul, de orice fel, este bine primit!


 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here