Înainte de orice, dorim să menționăm că o copie a jocului Black The Fall ne-a fost oferită gratuit de câtre studioul Sand Sailor Studio.

Puțini dintre noi, cei tineri sau, cel puțin, cei născuți după anii 1990, înțeleg cu exactitate ce a însemnat să trăiești sub comunism. Mulți am auzit de acest bau-bau fără formă, de la bunicii și, eventual, părinții noștri. Am auzit, dar n-am trăit sub constanta veghe a unui stat paranoic, care ascundea servitudinea și sărăcia multora, sub masca prosperității industriale.

Din fericire sau din păcate pentru ei, dezvoltatorii de la Sand Sailor Studio[oficial] au trăit în acest moment sumbru al istoriei noastre și suma acestor experiențe a dus la crearea primului lor joc.

Intitulat Black The Fall, puzzle platformerul urmărește povestea unui mașinist care luptă cu orice preț pentru a evada de sub jugul regimului comunist și de a-și recâștiga, definitiv, libertatea. În tandem cu acest fir narativ, jocul ne prezintă stagiul de degradare atât al umanității, cât și al naturii, datorate industrializării exagerate și al mediocrizării, gândită ca formă de a-i înrobi.

Povestea jocului

Primul cadru din joc ne induce ideea unei societatăți servile, controlată de dispozitive care îi privează pe muncitorii fabricii din care pornești, de propria voință. Printre aceștia se află și protagonistul nostru care, în timpul a ceea ce pare operațiune de rutină, reușește să-și dezactiveze dispozitivul care-i controlează mintea. De aici, mașinistul nostru nu devine eroul, ci mai degrabă vehiculul care ne poartă prin acest parc al ororilor comuniste. Singura și unica motivație a lui Black, pentru o bună parte din joc, este aceea de a evada și de a-și recâștiga libertatea cu orice preț și prin orice mijloace.

Totuși motivațiile lui Black, trec în plan secund datorită modului fantastic în care este construită lumea și nivele care se regăsesc în aceasta.

Fiecare puzzle pe care-l veți întâmpina în  Black The Fall vă va impresiona întâi prin camera care a fost atent construită în jurul său, îmbinând elementele interactive cu decorul opresiv, sufocant sau chiar dezolant.

Radiouri gigantice propagandiste sau proiectoare care emit nemuritoarele discursuri ceaușiste, joacă roluri principale în rezolvarea diverselor nivele și îți reamintesc, în mod constant, cine controlează ochii și urechile celor din jurul tău.

esports-media-gaming-recenzii-Black The FallMai mult, diverse portrete cu cuplul dictatorial, Nicolae și Elena Ceaușescu, se pot găsi atârnând chiar și în cele mai tenebroase locuri din această fabrică labirintică, amintind de omniprezența Securității. Ciocanul și securea, împreunate cu inițialele „PCR” sunt atât un simbol al controlului absolut, atârnând în fabrici și închisori, dar și o cicatrice a naturii, exploatată până la refuz de industria de la acea vreme.

În ceea ce privește gameplay-ul, acesta este provocator și chiar greu pe alocuri. În experiența mea, puzzelurile par să treacă, de multe ori, de la ușor, la greu aproape instantaneu. Unele sunt foarte intuitive, în timp ce altele o să necesite o serie de acțiuni care, de multe ori, par mult prea riscante sau chiar meschine; deși sunt nivele pe care le-am apreciat enorm, cum ar fi cel în care trebuie să navighezi în beznă, cu ajutorul sunetului.

Black The Fall introduce două mecanici care mai diversifică gameplay-ul și contribuie la imaginea de ansamblu a regimului comunist.

Primul element de acest fel o să fie o mănușă cu un laser pointer. Aceasta este folosită pentru a-i dirija pe ceilalți muncitori din fabrică spre manivelele și manetele la care tu nu ai cum să ajungi, pentru a activa lifturi sau alte elemente dintr-un nivel.

esports-media-gaming-recenzii-Black The FallUn al doilea element este acel cățel-robot, pe care l-am văzut în trailerul jocului. Micul robo-Patrocle este și el ordonat cu ajutorul mănușii, iar acesta joacă un rol de scăriță sau scut, între cele câteva panouri electrice pe care le manipulează.

Săracul cățel, totuși. Până la sfârșitul jocului Black are să-l supună la atât de multe pericole și chinuri, încât, într-o tentă ironică de a lupta împotriva sclaviei, cu sclavie, protagonistul începe să se asemene cu un personaj negativ.

esports-media-gaming-recenzii-Black The FallDirecția artistică este atent gândită; fiecare portret, fiecare simbol, până și design-ul personajelor evocă imaginea regimului omniprezent, opresiv și propagandist.

Inamicii sunt credibili; tipul de persoane care, deși înguste la minte, se află într-o poziție în care pot exercita putere asupra altora și asta e suficient pentru ei. Ei sunt paznicii care „grohăie” dormind în post și care veghează nonșalant, dacă nu chiar plictisiți, procesul de îndoctrinare și devalizare a țării.

Prezența limbii române, în diverse discursuri și replici pare să fie una sfioasă. În timp ce discursurile sunt clare și corect accentuate, cele câteva replici ale paznicilor par stâlcite și mascate de o voce mai groasă decât a lui Batman. A trebuit să mor de câteva ori, în mod intenționat, ca să pot înțelege ce strigau paznicii cu câteva secunde înainte de a fi ucis.

De la stilul de prezentare, până la direcția artistică și tema sa centrală, mulți n-ar greși dacă ar compara Black The Fall cu jocul celor de la Playdead, Inside. Totuși, comparația este oarecum superficială, deoarece Black The Fall nu pare să vrea să spună nimic mai mult sau mai puțin decât povestea pe care ne-o prezintă.

În schimb, ceea ce pare o poveste despre un regim draconic, în Inside, aceasta nu este decât învelișul pentru adevăratul mesaj pe care jocul vrea să ni-l transmită.

Gameplay

La capitolul gameplay, Black The Fall ar putea să urmărească modul în care Inside vine în întâmpinarea protagonistului pentru a traversa anumite obstacole, cum ar fi garduri sau uși baricadate. Animația ar putea fi și ea ceva mai fluidă și mai consistentă când vine vorba de tințit laserul direct deasupra ta.

esports-media-gaming-recenzii-Black The FallBlack The Fall are șarmul lui și reușește să transmită mesajul dorit prin simbolismul său sufocant și prin cele două mecanici cheie. Deși dificultatea jocului trece prin câteva momente mai abrupte, jocul o să continue să-ți captiveze atenția prin modul în care fiecare puzzle pare țesut în decor.M-am distrat enorm jucând Black The Fall și, spre final, am urmărit cu stupoare și admirație stoicismul lui Black și concluzia atât de satisfăcătoare, deși finalul a părut ușor grăbit.

Prin comparație cu Inside, Black The Fall este mult mai direct, mai crud, lipsindu-se de subtilitățile și de meta-comentariul care ne este prezentat abia la finalul jocului.

Totodată, consider că, pe alocuri, Black The Fall nu reușește să trateze natura duală, contradictorie, a protagonistului care, în încercarea sa de a rupe lanțurile, îi exploatează pe cei care doresc, într-un fel sau altul, să-l ajute.

Chiar și așa, Black The Fall este o fereastră spre o perioadă sumbră și încă vie, în memoria multora și, totodată, este un avertisment pentru cei care au avut norocul să se nască după 1989.

Îl recomand cu căldură gamerilor români și, eventual, cu o mică precauție celor care au jucat Inside și Limbo, întrucât jocul este lipsit de subtilitatea și minuțiozitatea acestora, dar este și așa, o experiență plăcută, deși, un pic cam scurtă.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here